| Noi nu putem
stii ceea ce gandeste si simte, ceea ce traieste fetita. Parerea mea este,
ca copiii ne sunt noua, celor maturi, cu un pas inainte.
|
Ei traiesc intr-o lume in care noi nu mai ajungem.
Este locul in care trebuie sa fim atenti.
Ceea ce gandeste si simte fetita, ceea ce traieste,
nu stim.
Nu putem citi din ochii si de pe chipul ei decat
putin, putem doar banui ceea ce o emotioneaza.
In cateva cuvinte vreau sa o descriu astfel:
Teama de a spera, incordatare in asteptari, nesiguranta
in a privi inainte -asta este.
Sperante in momente de teama,
asteptare cu incordare, privire inainte in nesiguranta
-asta invinge. |
